Pregătire pentru instalarea unui sistem Linux

Un computer pentru a fi util are nevoie de programe care să fie instalate pe hard-disc. În primul rând are nevoie de un sistem de operare şi de driverele componentelor hardware. Pentru ca un hard-disc să poată stoca softwarele necesare funcţionării calculatorului, iar mai apoi fişierele şi datele cu care se operează pe acel calculator, este imperios necesar ca acel hard-disc să fie formatat, şi în funcţie de necesităţi şi partiţionat.

O partiţie reprezintă o diviziune logică a unui disc fizic, care conţine un anumit sistem de fişiere stabilit cu ocazia formatării. Atunci când pe un calculator se instalează mai multe sisteme de operare, este absolut necesară crearea mai multor partiţii atribuite fiecărui sistem în parte. Dar şi în cazul unui singur sistem de operare pot fi necesare existenţa mai multor partiţii. În cazul unui sistem Linux, instalat pe un calculator cu memorie fizică puţină, este necesară crearea unei partiţii swap pe lângă partiţia rădăcină ( / ) pentru a servi ca memorie virtuală. Iar în cazul unui sistem Windows, crearea mai multor partiţii duce la o mai bună organizare a fişierelor pe hard-disc şi implicit la o viteză mai mare de accesare şi gestionare a lor.

Sisteme de fişiere

Sistemele de fişiere diferă de la un sistem de operare la altul chiar existând serioase incompatibilităţi între ele. De exemplu sistemele de operare care utilizează una dintre sistemele de fişiere FAT nu vor putea gestiona partiţiile cu sistemul de fişiere NTFS, ne mai vorbind de sistemele de fişiere nativ Linux/UNIX.

În funcţie de sistemul de operare care urmează să fie instalat pe hard-disc, partiţiile acestuia pot fi formatate pentru a găzdui următoarele sisteme de fişiere:

- vfat           - sistem de fişiere Windows;

- FAT16     - sistem de fişiere MS-DOS;

- FAT32     - sistem de fişiere Windows 32 biţi;

- NTFS       - noul sistem de fişiere Windows 2000/XP;

- HPFS       - sistem de fişiere OS/2;

- ext2         - sistemul clasic de fişiere Linux, compatibil cu standardele                                  UNIX;

- ext3           - sistem de fişiere mai nou, bazat pe ext2, cu suport pentru                                  jurnalizare;

- reiser       - sistem nou de fişiere, cu suport pentru jurnalizare, având în                                multe condiţii performanţe superioare lui ext2 sau ext3,                                     datorită arhitecturii interne arborescente;

- jfs             - sistem nou de fişiere, cu suport pentru jurnalizare;

- swap         - partiţia pentru memorie virtuală.

Pentru instalarea distribuţiei SuSE Linux 10.0 eu am optat pentru sistemul de fişiere reiser, după care am trecut la pregătirea spaţiului necesar partiţiilor Linux.

Sus

Partiţionarea hard-discului

Linux poate exista pe acelaşi hard-disc împreună cu alte sisteme de operare, cum ar fi MS-DOS, Microsoft Windows, sau OS/2. După partiţionarea hard- discului Linux, MS-DOS, Microsoft Windows sau OS/2 vor avea fiecare partiţia lor specială. Sistemele de calcul cu două sisteme de operare instalate sunt sisteme dual - boot, iar în cazul tratat în această lucrare (cu trei sisteme de operare) l-am denumit sistem multi-boot.

Dat fiind faptul că pe hard-discul calculatorului existau deja cele două sisteme de operare Windows, este foarte clar că discul era partiţionat, acesta găzduind partiţiile C: şi D: cu sistemele de operare amintite iar E: şi F: fiind partiţii suplimentare. Cele patru partiţii existente fiind formatate pentru sistemul de fişiere FAT32, acestea acoperind întreaga capacitate a discului (80 GB). Deci s-a impus repartiţionarea hard-discului în vederea creării spaţiului necesar partiţiilor Linux prin reducerea dimensiunii partiţiei F:. Această operaţie am realizat în doi paşi, la primul pas utilizând programul Partion Magic. Prima dată am redus dimensiunea ultimei partiţii FAT32 creînd un spaţiu liber neformatat de 9.8 GB cum se vede în imaginea alăturată.

Al doilea pas a constituit crearea şi formatarea a două partiţii Linux unul fiind partiţia root / , cu sistemul de fişiere reiser, a doua o partiţie swap.

Cele două partiţii Linux au fost create automat după lansarea programului de instalare de pe DVD-ROM-ul care conţine distribuţia SuSE Linux 10.0 (după restartarea calculatorului), acesta detectând automat spaţiul liber disponibil pe hard-disc nefiind necesară desfăşurarea altor operaţii specifice în afară de setarea dimensiunii acestora, partiţionarea executându-se automat cu posibili- tatea de a modifica ulterior partiţiile create automat.

În afară de metoda folosită de mine pentru crearea partiţiilor Linux prin generarea automată a partiţiilor, această operaţie s-ar mai fi putut realiza prin partiţionare manuală utilizând programele speciale incluse în această distribuţie, destinate efectuării acestei operaţii, însă eu am ales calea cea mai scurtă şi mai simplă, trecând repede peste această etapă.

Sus