Înainte de a face cunoştinţă cu acest sistem aş fi răspuns foarte simplu la această întrebare cam aşa: este un sistem de operare mai neobişnuit de tip consolă pentru servere având şi interfaţă grafică, pe care nu pot fi rulate programe executabile „ .exe”, greoi în ce priveşte utilizarea, care conţine un număr mare de programe proprii ocupând foarte mult spaţiu pe hard-disc, nu se virusează, fiind destinat specialiştilor şi preferat de hackeri, ceea ce-l face să fie exotic.
Cam asta era imaginea înceţoşată care se contura în mine când auzeam de Linux, şi mulţi alţi utilizatori de calculatoare personale care n-au avut tangenţă cu Linuxul ori l-au văzut doar rulând pe vreun PC cred eu că au o părere asemănătoare despre acesta.
În principiu sunt adevărate, cu puţine excepţii, trăsăturile înşirate mai sus însă răspunsul la întrebarea pusă nu este atât de simplă.
Un răspuns corect dar nu complet sună astfel: Linux este parte integrantă al unui sistem de operare open source (gratuit) compatibil UNIX, un sistem multi-tasking şi multi-utilizator care respectă standardele POSIX, suportă toată gama de aplicaţii GNU şi posedă o interfaţă grafică bazată pe sistemul X Window. De fapt Linux nici pe departe nu este un sistem de operare complet, acesta reprezintă doar nucleul (kernel) respectivului sistem de operare. Instalând doar Linuxul pe calculator, un utilizator obişnuit mare lucru n-ar face cu el. Aşa zisele sisteme de operare Linux sunt defapt distribuţiile Linux care conţin, pe lîngă nucleul Linux, diversele softuri absolut necesare unui sistem de operare precum shell-ul, dar şi un număr impresionant de programe şi aplicaţii utilitare, în acest fel devenind sisteme de operare complete.
În momentul de faţă există multe zeci de distribuţii de Linux diferite ca de exemplu: Red Hat, Mandrake, Debian, Slackware, SuSE, Caldera amintindule doar pe cele mai răspândite, aceste distribuţii fiind realizate de diferite companii şi organizaţii. De menţionat este faptul că nici una dintre aceste companii sau organizaţii nu sunt proprietarul sistemului Linux, mai mult, acesta este protejat de Licenţa Publică GNU care stipulează că oricine poate copia codul sursă al programului cu condiţia ca şi el să facă posibil acest lucru ulterior. Linux a apărut iniţial ca un proiect al lui Linus Torvalds, student pe atunci la Universitatea din Helsinki care dorea să obţină un sistem similar cu Minix, dar fără limitările acestuia. Conform permisiunilor GNU, Linux poate fi copiat sau redistribuit fără nici o restricţie.
O distribuţie Linux fiind alcătuit dintr-un număr impresionant de programe, conţinând practic orice fel de aplicaţie, poate îndeplinii o multitudine de roluri cum ar fi:
- Server. Datorită extraordinarului suport pentru reţea, sistemul Linux poate oferi atât serviciile specifice de internet cât şi celelalte servicii de reţea totodată stabilitatea şi securitatea sa sporite face posibilă de a fi utilizat pe servere highend.
- Sistem personal. Linux poate fi utilizat pentru navigarea pe internet, citirea corespondenţei, redactarea de texte, tipărirea la imprimantă, în plus are o platformă multimedia puternică oferind posibilitatea vizionării filmelor şi audierea pieselor muzicale, oferind suport şi pentru jocuri.
- Sistem de birou. Datorită faptului că majoritatea distribuţiilor Linux au incluse suite complete de aplicaţii tip Office, instrumente pentru internet şi baze de date, acestea sunt adecvate pentru utilizare la serviciu.
- Sistem educaţional. Sistemul Linux deşi este un sistem de operare tânăr, datorită vitezei de răspândire în rândul utilizatorilor şi a trăsăturilor sale, a fost cuprins în programele educaţionale ale cursurilor despre sisteme de operare şi reţele de calculatoare.
Sus
Fedora Core - născut din proiectul RedHat, dar conţinând exclusiv software liber, şi disponibil gratuit de pe Internet.
RedHat Linux - una din cele mai cunoscute distribuţii, acum orientată exclusiv spre piaţa serverelor şi spre mediul de afaceri. A dat naştere proiectului Fedora Core.
SuSE Linux - o distribuţie orientată atât spre servere cât şi spre staţii de lucru şi desktopuri, faimoasă pentru uşurinţa în utilizare şi configurare. Produsă de compania germană Suse, parte a grupului Novell. Este o distributie bine finisată, uşor de utilizat, cu multe pachete şi o integrare foarte bună între componente. SuSE are o unealtă de administrare deosebit de capabilă, numită YaST. Cu aceasta se pot face repede configurări pentru o varietate largă de secţiuni (hardware, management software, servicii de reţea). Conţine cele mai noi versiuni de software care sunt disponibile la momentul lansării.
Mandriva Linux, fost Mandrake Linux - o altă distribuţie uşor de utilizat, orientată spre piaţa desktop, creeată de compania franceză Mandriva.
Debian GNU/Linux - una din distribuţiile cele mai vaste de pe Internet, conţinând un număr uriaş de pachete. Inventatorii managerului de pachete apt şi al pachetelor deb.
Gentoo Linux - o distribuţie orientată spre performanţe maxime şi spre optimizări "la sânge". Notorie pentru timpul foarte lung necesar instalării (majoritatea pachetelor se compilează şi optimizează pentru sistemul pe care se face instalarea - de aici viteza mare a sistemelor Gentoo instalate, nu se copiază ca în cazul celorlalte distribuţii) şi pentru instalarea dificilă dar şi pentru managerul de pachete şi de sistem foarte avansat (portage).
Slackware Linux - o distribuţie axată pe servere, una din cele cu istoria cea mai lungă, notorie pentru moto-ul "Păstrează-l simplu", ducând la lipsa multor unelte de configurare simplificată, dar şi la o viteză mare de lucru, posibilitate de a-l instala pe hardware mai vechi, şi la o simplitate în organizarea sistemului.
Knoppix - o distribuţie completă care rulează direct de pe CD-ROM, nu instalează absolut nimic pe hard-disc, putând fi folosit atât pentru călătorii sau demonstraţii cât şi pentru diagnosticări de sistem, reparări, recuperări de date etc.
Slax - o altă distribuţie care rulează direct de pe CD, dar de data asta capabilă să încapă pe un flash drive de 256 MB.
Ubuntu - o distribuţie orientată spre utilizatorul obişnuit, foarte populară prin faptul că este foarte aerisită, uşor de utilizat şi configurat, dar în acelaşi timp puternică şi stabilă.
Cele mai multe din distribuţiile de mai sus pot fi descărcate legal şi gratuit de pe siturile respective:
Anumite distribuţii vând manuale, sau seturi complete CD + manuale + suport tehnic + documentaţie aferentă, iar altele trimit în mod gratuit CD-uri prin poştă doritorilor.
Sus
Am arătat mai sus că Linux este un sistem de operare compatibil UNIX ceea ce înseamnă că Linux şi UNIX sunt rude foarte apropiate având în vedere faptul că şi UNIX este un sistem de operare open source, interactiv, multitasking şi multiuser cu menţiunea că UNIX a apărut în anul 1968 pe când Linux doar în 1991.
Cele două sisteme au luat naştere din idei care urmăreau scopuri diferite. UNIX a fost dezvoltat iniţial de cercetătorii Kenneth Thompson şi Dennis Ritchie în scopul realizării unui nou sistem de operare ale cărei idei au fost preluate dintr-un sistem anterior, Multics. În 1979 a fost lansată versiunea V7 de UNIX, din care ulterior au fost dezvoltate celelalte implementări precum varianta denumită BSD, Solaris şi variantele open-source Free BSD, NetBSD şi OpenBSD. În 1984 cercetătorul Richard Stallman a înfiinţat fundaţia Free Software Foundation pornind proiectul GNU cu scopul de a crea o versiune gratuită a sistemului UNIX. Un an mai târziu a fost lansat primul program în cadrul proiectului GNU, un editor de texte denumit Emacs care era disponibil atât pe un server ftp cât şi pe bandă contra sumei de 150$, În acest fel luînd naştere prima afacere de distribuţie software free. În anul 1990 acest proiect GNU conţinea un număr impresionant de programe, însă pentru a putea deveni un veritabil sistem de operare mai avea nevoie de un nucleu.
Nucleul Linux a fost creat de studentul finlandez Linus Torvalds, care iniţial dorea obţinerea unui sistem Minix îmbunătăţit prin eliminarea restricţiilor acestuia. Prima versiune funcţională a nucleului Linux a fost lansată în toamna anului 1991. Cele două sisteme – Linux şi UNIX – fiind combinate, şi adăugându-se sistemul grafic X Window, a rezultat un sistem de operare complet, denumit GNU/Linux. Din acest moment Linux a cunoscut un succes fulminant, în prezent numărul utilizatorilor în lume estimându-se la circa 18 milioane.
Cele două sisteme – Linux şi UNIX – azi sunt acceptate ca fiind sisteme de operare foarte asemănătoare totuşi diferite şi de la apariţia lor au trecut prin repetate clonări, obţinându-se astfel varietatea de distribuţii existente.
În ceea ce priveşte funcţionarea lor, toate sistemele de operare compatibil UNIX se lansează în execuţie prin intermediul încărcătorului de boot, care încarcă în memorie nucleul sistemului de operare cu driverele componentelor hardware regăsindu-se acolo pe tot timpul utilizării sistemului.
În cadrul sistemului pot rula mai multe procese (programe) şi daemoni (procese speciale care rulează în fundal) având rolul de a asigura diversele servicii de sistem (imprimarea, serverul Web,etc.)
Un lucru demn de menţionat este faptul că, datorită controlului strict asupra proceselor şi a memoriei, sistemele Linux şi UNIX sunt în siguranţă în faţa pericolului de infectare cu viruşi.
Cele două sisteme pot fi utilizate de persoanele care au create în sistem conturi de utilizator doar în acest fel având acces la resursele sistemului, în funcţie de drepturile care le-au fost atribuite, astfel asigurându-se acea faimoasă securitate a sistemului a cărei administrare îi revine doar utilizatorului denumit root.
Despre dezvoltarea sistemelor de operare tip UNIX se pot spune multe lucruri interesante şi frumoase însă nu acesta este subiectul lucrării, cât despre aspectele privitoare la funcţionarea lor, urmează să le prezint în capitolele următoare, motiv pentru care închei aici acest prim capitol.
|