Metode de descărcare şi instalare de programe open source

Atunci când un utilizator are nevoie de un program care nu se regăseşte în pachetul software al distribuţiei Linux pe care-l are instalat şi configurat pe calculator, are posibilitatea de a obţine acest program foarte repede de pe Internet, gratis şi în mod legal, deoarece - cum am mai spus - în cazul distribuţiilor Linux avem de-a face cu programe open source. Aceste programe sunt distribuite în format sursă, putând fi descărcate fără restricţii de pe Internet. Foarte multe dintre acestea se găsesc gata compilate în formate .rpm, .deb, sau .tgz

     Conceptul open source

Termenul open source se referă la programele de calculator care pot fi distribuite liber, fără restricţii, fiind protejate în acest sens de o licenţă publică generală (GPL) care permite acest lucru cu respectarea unor condiţii precum: nimeni nu are dreptul de a îngrădi accesul altor persoane la aceste programe; dacă cineva modifică (îmbunătăţeşte) un software open source, este obligat să pună la dispoziţia publicului noile modificări.

În modelul de dezvoltare open source, colaborează mulţi programatori la dezvoltarea unor proiecte, programatori aflaţi la mii de kilometri unul de celălalt, aceştia colaborând prin intermediul Internetului. Ei pot utiliza rezultatele celorlalţi. Când un programator nu mai lucrează la un proiect, acel proiect este preluat de altul, având la dispoziţie codul sursă. Ideea principală a modelului open source este cooperarea.

În general proiectele open source iau naştere în urma nevoilor programatorilor. Cineva are nevoie de un program prin intermediul căruia îşi poate uşura activitatea zilnică, deci se apucă să-şi construiască aplicaţia. Altcineva descoperă că şi pentru el este de folos acel soft, deci îl preia şi îl mai îmbunătăţeşte ş.a.m.d. În acest fel obţinându-se programe de o calitate foarte bună, deoarece acestea nu sunt realizate la comandă de informaticieni care nu lucrează în domeniul pe care-l deserveşte softul în cauză. Programatorii nu sunt obligaţi de nimeni ca să scrie cod. Ei o fac din proprie iniţiativă când au timp şi chef şi pe lângă asta mai sunt şi ajutaţi de alţi programatori care colaborează la realizarea softului pentru că şi lor le va fi de folos.

În dezvoltarea proiectelor open source, un mare ajutor constituie sourceforge.net care este un serviciu gratuit pentru dezvoltatorii de programe open source. sourceforge.net găzduieşte mii de proiecte open source. Administrarea proiectelor se realizează în totalitate prin intermediul unei interfeţe Web.

Sus

Descărcare, dezarhivare şi instalarea programelor folosind utilitarul make

Utilitarul make este destinat pentru rezolvarea dependenţelor în cazul instalării unor noi pachete software. Acest utilitar serveşte la automatizarea compilării programelor complexe.

Sub Linux majoritatea programelor distribuite în format sursă utilizează acest utilitar.

Pachetele arhivate care urmează să fie instalate conţin fişierele makefile sau Makefile, Readme şi Install, acestea trebuind studiate cu atenţie înaintea instalării programului în cauză deoarece aceste fişiere descriu exact operaţiile care trebuiesc executate în vederea obţinerii unei instalări corecte.

Fişierul makefile conţine mai multe linii, care pot fi de patru tipuri: scop (target), comenzi shell, macrouri şi directive. Mai conţine şi comentarii, acestea încep cu caracterul diez (#).

Standardul arhivelor sursă este .tar.gz sau .tar.bz.

<Nume_arhivă>.tar.gz înseamnă următorul lucru : <nume_arhivă> este denumirea pachetului arhivat cu programul tar după care a fost comprimat cu programul gzip în vederea reducerii dimensiunii arhivei, de aici „extensia compusă” .tar.gz. În cazul extensiei .tar.bz, pachetul a fost arhivat cu programul tar însă comprimarea s-a realizat cu programul bzip. Deci când se urmăreşte descărcarea unui program open source de pe Internet, se va obţine o arhivă de tipul <Nume_arhivă>.tar.gz ori <Nume_arhivă>.tar.bz. De aici rezultă că primul pas care trebuie efectuat pentru a reuşi instalarea programului descărcat este dezarhivarea acestuia. Pentru acest lucru se utilizează comanda tar_xzvf <nume_arhivă>.

După ce au fost extrase fişierele arhivate, se intră în directorul destinaţie cu comanda : cd <nume_director>. Acum avem acces la documentaţia programului.

După studierea fişierului README - dacă până acuma nu s-a efectuat – se trece în contul utilizatorului root cu comanda : su root.

În continuare se efectuează configurarea descrisă în fişierul README, utilizând comanda : ./configure, în urma căruia este ajustat fişierul makefile sau după caz Makefile. În acest moment trebuie lansat utilitarul make care accesează fişierul makefile căutându-l pe acesta în directorul curent. Dacă nu-l găseşte caută fişierul Makefile. Dacă apare vreo eroare - de obicei legată de dependenţe – acesta trebuie rezolvată înainte de a trece mai departe. Dacă până în acest punct totul a mers conform aşteptărilor, nu rămâne altceva de făcut decât lansarea comenzii make install, în urma căruia pachetul software este instalat şi programul dorit este gata pentru a fi utilizat.

Sus

Descărcarea şi instalarea pachetelor rpm

Un pachet este alcătuit din ansamblul de fişiere componente ale unui program. În general un pachet conţine câteva fişiere executabile, fişiere de configurare şi documentaţii. Între unele pachete apar relaţii de dependenţă. Sistemul de gestiune a pachetelor dispune de o bază de date proprie, care conţine toate informaţiile legate de pachete. SuSE 10.0 dispune de sistemul de împachetare / despachetare RPM creat de Red Hat Software Inc, - de aici şi denumirea (Red Hat Package Manager) - care de altfel este utilizat şi de alte distribuţii Linux precum Mandrake sau Caldera.

Prin intermediul sistemului RPM se simplifică mult lucrul cu pachetele, adică instalarea, dezinstalarea sau upgradarea acestora. Aceste operaţii pot fi efectuate doar ca şi utilizator root, deoarece acestea modifică bazele de date RPM.

instalarea sau dezinstalarea unui program poate fi realizat doar prin mecanismul oferit de sistemul RPM - dacă programul a fost împachetat cu acest sistem - deoarece aplicaţiile open source pentru Linux în general nu includ propriul program de instalare / dezinstalare cum este cazul în alte sisteme de operare.

Gestionarea sistemului RPM se realizează prin intermediul interfeţelor grafice disponibile în fiecare distribuţie. Aceste programe, pe lângă operaţiunile de bază care se efectuează asupra pachetelor, mai oferă posibilitatea căutării pe Internet a versiunilor mai noi de pachete şi asigură efectuarea operaţiunii de upgrade în mod automat.

• Pentru instalarea unui pachet se foloseşte comanda: rpm -i <denumire_pachet>.
• Dezinstalarea unui pachet se obţine prin comanda : rpm -e <denumire_pachet>.
• Upgradarea unui pachet se realizează utilizând comanda : rpm -U<denumire_pachet>.
• Extragerea informaţiilor despre un pachet poate fi efectuată prin comanda: rpm -q.

Detalii amănunţite privind utilizarea sistemului RPM pot fi obţinute prin comanda: man rpm.

Sus

Descărcarea şi instalarea programelor cu utilitarul de configurare Yast2

Producătorul distribuţiei SuSE Linux, compania germană Suse, parte a grupului Novell, oferă o gamă impresionantă de software open source, adaptată acestei distribuţii Linux. Aceste programe se găsesc pe serverul ftp.gwdg.de în directorul pub/linux/misc/suser-guru/rpm/10.0 şi pe serverul http packman.iu-bremen.de în directorul suse/10.0.

Aceste programe open source adaptate special pentru distribuţia SuSE Linux 10.0 pot fi instalate pe calculator în mod automat, foarte simplu, putând afirma că de fapt acest mod de instalare a programelor open source este cel mai simplu mod posibil.

Această modalitate de instalare de softuri Linux se realizează prin intermediul puternicului utilitar de configurare care este Yast2. Acest utilitar execută în mod automat căutarea, descărcarea şi instalarea celor mai noi versiuni a pachetelor instalate pe sistem în vederea efectuării update-ului lor sau al unei instalări complete al unui nou pachet .

Să vedem cum se lucrează cu acest instrument.

Update-ul unui pachet instalat sau instalarea unui program nou cu utilitarul Yast2 se realizează în două etape:

1. În primul rând trebuie lansat în execuţie centrul de control Yast (YaST Control Center) în fereastra căruia în partea stângă trebuie deschidă secţiunea Software şi din partea dreaptă se alege Instalation Source. În fereastra care se deschide se dă clic pe săgeata butonului Adăugare şi din lista care apare se alege opţiunea FTP... în urma căruia apare panoul de control Server and Directory care are patru zone:

• în zona Protocol apare setat în mod automat opţiunea FTP;
• în caseta Server Name se menţionează serverul de pe care va fi descărcat pachetul: ftp.gvdg.de ;
• în caseta Directory on Server se specifică calea de pe server de unde va fi efectuat dowloadul: pub/linux/misc/suser-guru/rpm/10.0;
• în zona Authentication se bifează caseta Anonymous.

 La sfârşit se confirmă terminarea setărilor acţionând butonul OK.

 Se mai parcurge odată acest şir de setări cu unele modificări.  În loc de FTP se alege HTTP la Protocol modificându-se automat. La Server Name se scrie următorul şir: packman.in-bremen.de. La Directory on Server se schimbă calea în următorul fel: suse/10.0. La fel se bifează caseta Anonymous şi clic pe OK.

 Până aici am specificat locurile de unde vor fi descărcate programele open source. Urmează etapa a doua în care vor fi efectuate mai multe operaţiuni, unele manual altele în mod automat.

2. În fereastra YaST Control Center se alege poziţia Software management, moment în care sistemul se conectează în mod automat la serverul ftp menţionat în prima etapă şi analizează informaţiile tehnice ale pachetelor, informaţii legate de versiunea acestora. Acest proces poate dura multe minute pe parcurs efectuîndu-se şi update-ul pachetelor dacă pe server există versiuni mai noi. În cazul în care apar probleme legate de dependenţe se afişează acestea şi se solicită rezolvarea acestora sau ignorarea lor.

 După terminarea update-tului, apare fereastra YaST2 în care trebuiesc opereate următoarele setări:

• în caseta Filtru se alege opţiunea Căutare;
• în caseta Căutare se scrie denumirea programului/pachetului care urmează să fie instalat;
• la opţiunile de căutare se bifează aceleaşi criterii ca şi în caseta Search Mode. Mai poate fi bifată căsuţa Senzitiv la majuscule, în cazul în care se cunoaşte exact sintaxa denumirii

 Se dă clic pe butonul Caută, în urma căruia în partea superioară a ferestrei YaST2 apar informaţii despre pachetele existenete pe server cu denumirea menţionată. În partea inferioară a ferestrei YaST2 se găsesc patru tab-uri:

• Descriere – conţine o descriere detaliată a pachetului selectat în partea superioară a ferestrei;
• Date tehnice – afişează un tabel cu datele tehnice ale pachetului;
• Dependenţe – conţine tot un tabel cu datele tehnice a două versiuni distincte ale pachetului, în cazul în care există o versiune instalată pe sistem, respectiv versiunea alternativă şi versiunea instalată;
• Versiuni – afişează toate versiunile disponibile ale pachetului cu posibilitatea de a selecta una dintre ele

 După ce au fost consultate şi setate datele se dă clic pe butonul Acceptă şi apare fereastra Pachete modificate în care sunt afişate pachetele modificate - în plus faţă de ce a fost setat iniţial - pentru a rezolva dependenţele de pachete. Se apasă pe butonul Continuă în urma căruia se deschide fereastra Package Installation care afişează progresul descărcării pachetelor în cauză după care sistemul configurează în mod automat programul instalat.

 În final utilizatorul este întrebat dacă mai doreşte descărcarea şi altor pachete. în cazul în care nu se doreşte acest lucru se dă clic pe butonul Finalizare şi se închide fereastra utilitarului YaST.

 În acest moment programul nou instalat poate fi lansat în execuţie.

 După cum se vede – contrar descrierii mai amănunţite – această ultimă metodă de descărcare şi instalare de noi programe open source prin intermediul utilitarului YaST, este cel mai simplu, fapt pentru care îl recomand în special utilizatorilor începători, iar pentru avansaţi constituie o metodă foarte comodă pentru realizarea de update-uri pentru pachetele de sistem şi nu numai.

În încheierea acestei lucrări putem concluziona că distribuţia SuSE Linux 10 este o platformă extrem de puternică în privinţa dezvoltării noilor aplicaţii software open source, mai ales dacă luăm în considerare că nici pe departe nu au fost prezentate toate instrumentele de programare şi cele care au fost prezentate au fost în mod sumar. Ceea ce am dorit să prezentăm a fost faptul că această distribuţie de Linux este o platformă ideală pentru dezvoltare software şi acest lucru este uşor de realizat prin intermediul instrumentelor existente.

Sus